Oameni, pt. 1

Femeia, pescarul si barmanul

Ieri m-am intalnit cu Mark Gee si un prieten de-al lui, Adriaan, fost programator la Optiver si el, si discutand cu el despre Olanda mi-am adus aminte de un bar in care am fost intr-o miercuri seara dupa cursul de olandeza, ca s-o astept pe Getuta.
Barul (al carui nume nu-l retzin) este ceea ce se cheama un "brown cafe" - din cauza interiorului de lemn maro inchis si peretzi vopsitizi in aceeasi culoare, sau alternativ devenitzi maronii de la fumul de tzigari. Localul nu avea muzica deloc, si in spatele barului statea un tip la mijlocul anilor patruzeci, cu parul si barbutza foarte scurte si roshcate. Trei clientzi bine afumatzi, pe la vreo 60 de ani, o femeie si doi barbatzi, stateau la bar si vorbeau intre ei si cu barmanul, band jenever, vin si bere. Locul mi-a placut instantaneu, cu mirosul lui de bere, tzigari, si familiaritatea evidenta dintre oameni. Era exact cum ar trebui sa fie un local de cartier; din pacate toate cele din Romania in care am fost pute prea tare si oamenii nu sunt deloc placutzi.
Cand am intrat toata lumea s-a uitat curios la mine. Am cerut o bere si am stat langa ei la bar, rasucind o tzigare.

Femeia
Conversatia s-a reluat, si nu dupa mult timp femeia m-a intrebat daca sunt mexican, pentru ei i se pare ca sunt mexican. Mexicul este cel mai frumos loc de pe pamant, a fost acolo 5 ani de zile si este un loc unde te regasesti. Sigur n-am fost in Mexic? Ar trebui sa ma duc, e un loc unde te regasesti. Probabil e din cauza parului, zic eu. Nu, e altceva. Arat exact ca un mexican. Ii spun ca sunt din Romania. Faptul ca esti roman nu ridica sprancene dezaprobatoare aici (inca?).
In scurt timp a plecat acasa, dupa ce a insistat fara succes cateva minute ca unul dintre cei doi barbatzi sa o insotzeasca; m-a salutat calduros la plecare si a facut din nou foarte clar faptul ca ar trebui sa ma duc sa vad Mexicul. Barbatul cu care vorbea a mai ramas pretz de un pahar de vin, apoi a plecat.

Pescarul
Ramasi doar eu, barmanul si celalalt barbat, conversatia s-a mutat inspre mine: ce fac in Amsterdam, ce lucrez, cat am de gand sa stau. Le-am povestit. Tipul care ramasese era un barbat inalt, cu parul alb-blond, ochi albastri, exoftalmici, imbracat in haine de vara dupa moda anilor '60 - pantaloni de in de culoare crem si o camasa foarte larga, inflorata, cu aspect tropical, o jacheta subtzire si pantofi, toate asortate pantalonilor; un inel mic de aur cu o inscriptie nedescifrabila pe degetul mic. Mai tarziu am constatat ca parte din motivul pentru care purta o camasa asa de larga era o umflatura foarte mare in partea stanga a abdomenului. Impiedicat, dar coerent, mi-a povestit ca a facut trading timp de 5 ani in urma cu aproape 30 de ani; mai precis, a fost account manager, avand mai multe conturi (clienti) pentru care facea trading. "Excroci, excroci legali, asta eram totzi" imi spune. Imi descrie, in cuvinte putzine, o atmosfera de inshelatorie crasa dar legala, un mediu guvernat de obsesii abstracte si lipsit de umanism. "I've made a shitload of money working with shit people. A shitload of money. But the people were really shit. Crooks. All of them. And I was one". Si-a luat banii si a plecat in Grecia, unde i-a terminat in patru ani de trai dulce. Apoi s-a intors in Amsterdam si s-a facut pescar. Imi spune ca a fost cea mai frumoasa perioada din viatza lui, sa muncesti cu adevarat pentru ceea ce ai, sa muncesti cu oameni adevaratzi, in care trebuie sa ai incredere, camarazi.

Le spun ca eu nu fac trading, sunt programator; omul stie despre sistemele electronice, pentru ca era acolo cand au aparut primele la bursa din Amsterdam.

Apoi a cerut un taxi; barmanul a apasat un buton pe o cutiutza mica cu leduri verzi, un semnal de confirmare s-a aprins in scurt timp si in doua minute un taxi era in fatza localui. Clatinandu-se, omul s-a indreptat spre masina. L-am vazut cateva zile mai tarziu in timp ce pedalam spre casa, la o masutza in fatza localului, imbracat la fel; l-am salutat din mers dar nu m-a vazut.

Barmanul
Pentru scurt timp am ramas doar cu barmanul. L-am intrebat daca e englez, din cauza accentului foarte britanic. Mi-a spus ca nu, dar a fost profesor de engleza; s-a apucat sa faca un laborator cu calculatoare, si uite asa a invatzat despre DOS 5, Windows 3.11, Office si alte lucruri; dupa ceva timp a inceput sa faca asta in mod profesional (consultantza si suport hardware si software), renuntzand la meseria de profesor. In fiecare miercuri seara vine si lucreaza la bar, pentru ca ii face placere. Imi explica de ce localul nu are muzica: lumea vine aici pentru conversatie si bautura, nu pentru ca sa descopere gusturile muzicale ale barmanului.
Un cuplu de francezi pe la 60 de ani intra in local - "ah oui, c'est jolie ca". Barmanul vorbeste relaxat cu ei in franceza, si le explica cum e cu jenever-ul vechi si nou, taria, lemnul butoaielor si culoarea bauturii. Le ofera spre degustare cate un sfert de paharutz; intimidatzi, gusta si apreciaza un jenever tanar. Apoi unul vechi, apoi unul mai aromat, totul de-a lungul unei conversatii in care barmanul le povesteste despre prietenii sai din Frantza la care se duce in fiecare an, si bea vin si un excelent armagnac. Francezul, un tip pitoresc cu basca, mustatza si barba albe si ingalbenite de tutunul tras pe indelete din niste tzigari lungi si negre, arata ca un poet sau un pictor. Deplange disparitia bistroului francez si interdictia fumatului. Barmanul ii intreaba de care jenever vor, acum ca stiu cum sta treaba; surprinsi, francezii spun ca nu mai pot sa bea, si vor sa plateasca, insa barmanul insista ca nu e cazul, a fost o degustare din partea casei. Drept urmare, francezul ia un rand pentru ceilaltzi clienti - eu si inca doi indivizi care au venit intre timp. In timpul conversatiei barmanul desfacuse o sticlutza miniaturala pe care a tras-o dintr-o inghitzitura, si mi-a explicat ca e un digestiv din plante, un bitter foarte tare, asa ca drept multzumire le-am luat francezilor doua sticlutze din bautura misterioasa, pe care le-au refuzat politicosi, dar le-au acceptat cand le-am explicat ca o sa fie numai bune cand ajung inapoi in camera de hotel.

Getuta venise de cateva minute si ea, si restul serii l-am petrecut discutand intre noi si cu barmanul.