Thursday, December 17, 2009

Food #4

Vacanta in Italia

Bologna, Firenze, Sardinia, Palermo, Milano.

Mi-e greu sa descriu amploarea sau detaliile felului in care cultura pentru mancare, vin, piatza si lucruri facute manual dau aroma vietzii de zi cu zi. Sunt sigur insa ca vrem sa petrecem mult timp aprofundand aceste aspecte, asa ca o sa ne intoarcem in Italia macar o data pe an :)

Un restaurant unde sigur o sa revenim este Grassilli in Bologna, unde chef si patron este Jacques Durussel, fost bucatar personal al cuplului Richard Burton si Liz Taylor in anii 60. Mancarea a fost absolut superba, iar descoperirea scrisorii de recomandare (scrisa la masina) si a pozelor personale cu cei doi actori pe un perete langa bucatarie m-a incantat desigur foarte mult.



Cred ca o sa revin in curand cu detalii despre alte locuri unde am fost.



2 paste

Capelli d'angelo neri con gamberetti, o variatziune dupa retzeta cu scallops din Antonio Carluccio - Passion for Pasta:



Un sos destul de complex, in care gustul (la baza seafood si vin alb, intarit cu usturoi si ardei iute, si intinerit cu patrujel), textura (paste foarte subtziri versus crevetzi) si culoarea (paste cu cerneala neagra de sepia punctate de usturoi alb, ardei rosu, patrunjel verde si crevetzi roz-portocalii) se imbina intr-un mod deosebit.

Puttanesca - Nu doar favorit, ci deja un clasic la noi in casa.
Un sos modern si foarte puternic, cu o istorie obraznica si controversata, aici in una dintre multele variante (masline negre si verzi; shalote; usturoi; ardei iute; capere; rosii; ashoa; patrunjel si pecorino) si maritat cu rigatoni (de obicei se face cu spaghetti, bucatini sau linguine).
Ingrediente:

si gata (inainte de patrunjel si pecorino):

Saturday, July 25, 2009

Food #3


A fost caldura mare. Acum ploua. Din acest motiv, buna ziua!

In ultimul timp, cam de fiecare data cand am gatit ceva mentionabil aveam oameni in vizita, asa ca nu am poze cu multe din retzetele noi; din ce-mi aduc aminte insa, cele mai reusite au fost:

* Tagliatelle ai fegatini - in rolurile principale: ficatzei de pui, dry sherry, dafin

* Spaghetti Amatriciana - un sos extraordinar (rosii proaspete, pancetta, ardei iute) revine insotzit de o alta forma de pasta

* Maltagliati al sugo di melanzane - paste vegetariene, o combinatie subtila de vinete si morcovi; maltagliati (adica prost-taiate) sunt paste proaspete taiate in forme aiuristice (neavand, am folosit fettuccine)

* Orecchiette piccante - niste paste tare simpatice cu rosii uscate, masline, anshoa, capere, busuioc si patrunjel, ardei iute... mmm...

* Chicken with Thai Basil (denumirea mea) - pui, ceapa, sos de soia amestecat cu vin, otzet, usturoi, piper, ardei iute, ginger, si, evident, busuioc thailandez; dureaza 20 de minute cu totul si e mai bun decat tot take-away-ul chinezesc de pe anu asta

Si fara un nume special - piept de ratza, 500g bucata, fript in tigaie si mutat cateva minute in cuptor, pur geniu francez.
Am mai facut complet la inspiratia momentului o tocanitza cu patru feluri de ciuperci proaspete, sos de rosii si branza de capra care-a fost chiar excelenta - dar probabil ireproductibila.
Prima mea supa minestrone, cu orecchiette, borlotti, pancetta si rosii cherry, a hranit cu succes un maimutzoi dintzos, stie el care.


...Iar cu ce am poze, ma tem ca shad mult mai bine in gura decat pe ecran:

Penne all'arrabbiata


Canard aux olives

O tocanitza de ratza cu multe masline, usturoi, rosii, dafin, bouquet garni, si-o sticla intreaga de vin alb! Un clasic al bistro-ului francez si o retzeta favorita la noi in casa.

Risotto ai funghi porcini

Stiu ca nu arata chiar asa de elegant, dar culoarea aia e data doar de hribi - va imaginatzi gustul?

Pofta buna!

Friday, June 19, 2009

Food #2


Stelutze

Ca sa tzin minte ce am gatit, de unde si cum a fost, am inceput sa insemnez la sfarsitul cartilor de gatit pagina, numele retzetei si eventuale note. Totul bine si frumos... pana cand Getuta a zis apoi sa le dam si stelutze.

Ma gandisem si eu la asta, dar mi se parea dificil - 3/5 poate sa insemne atatea lucruri! De pilda:
- rating-ul e relativ la ce am gatit din cartea respectiva, sau la ce am gatit vreodata, sau la ce am mancat vreodata?
- rating-ul e relativ la categoria de mancare (e.g. friptura, pasta, supa), sau comparam risotto de ciuperci cu tiramisu si puiul la cuptor intre ele?
- trebuie sa ajungem la un consens asupra notei date, sau votam fiecare si facem o medie?
Pana rezolvam problema si ajungem la un sistem cred ca mai curge ceva apa pe Ij.


Ramsay's Kitchen Nightmares

Am inceput de curand am sa ma uit la emisiunea asta, varianta UK. Pentru cei care nu o stiu, in fiecare episod Gordon Ramsey (unul dintre cei mai bine cotati Chefs din lume) incearca timp o saptamana sa ajute un restaurant aflat in dificultate, apoi revine sa vada cum merg lucrurile peste 3 saptamani (si uneori peste un an).
Problemele cu care se confrunta sunt diverse si nu sunt doua episoade la fel - igiena, economie, cumparaturi, reclama, comunicare, management, echipa, PR, inspiratie, gatit, sef de sala si serviciul in restaurant - orice poate fi o problema, orice poate fi imbunatatzit si e extrem de interesant sa vezi lucrurile astea de dinauntru.
Din fericire ii place si Getutei, deci am cu cine sa dezbat.

Ne-am uitat un pic si la o emisiune a lui Jamie, dar e cam plictisitor, prin comparatie Gordon e argint viu, si emisiunile au alt tempo.


Linguine with saffron, prawns and salmon



Miercuri am incercat ceva un pic diferit. O mancare delicata, sofranul (nu Photoshop) fiind responsabil pentru culoarea galbena superba si o aroma specifica, suava.
Din pacate nu totul a mers bine - mi s-a terminat ghiveciul de busuioc proaspat, trebuia cam de vreo doua ori mai mult.
Pentru data viitoare sigur ash scapa un ardei iute proaspat in sos. Poate ar merge incercate si 2 variatiuni la care m-am gandit - adaugat julienne de dovlecei, sau adaugat scoici.



Toate pozele aici.

Thursday, June 11, 2009

Food #1

Abstract
De ceva timp am inceput sa incerc sa invatz sa gatesc. Dupa cum stiti, imi face placere sa gatesc, dar o fac foarte dupa ureche.
In concluzie mi-am cumparat o gramada de carti si am inceput sa invatz.

Rationale
Cred ca ce mi-a dat primul imbold a fost dorintza sincera si simpla de a manca niste paste cu sos de carne, cunoscute sub numele popular (doar in afara Italiei) ca spaghetti bolognese. Citind despre ele, am descoperit ca, desi in general sunt privite ca ceva de baza, simplu si banal, genul de mancare la microunde:
- retzeta traditionala este surprinzator de elaborata
- este in principal un sos de carne, care foloseste un pic de rosii, nu un sos de rosii cu niste carne prin el
- pun pariu ca nu stiatzi ca contzine lapte
- pun pariu pe pariu ca nu stiatzi ca are o gramada de ficat de pui
- pun si mai mult pariu ca nu stiatzi ca se mananca cu tagliatelle, nu spaghete
In orice caz, am ajuns acasa, am am gatit 3 ore, apoi am comandat indian ca se facea 11 noaptea, insa a doua zi - perfectiune! O sa revin la fabulosul ragù alla bolognese, va las cu o traducere a unei retzete traditionale.

So it begins...
La prima incercare am facut Canard aux olives vertes - un clasic al bistro-ului francez.
Dramatis personae: ratza, masline verzi, rosii, o sticla intreaga de vin alb bun, dafin, si bouquet garni. Rezultatul a fost absolut excelent. Din pacate nu am poze pentru ca nu era incarcat aparatul.
Doua zile mai tarziu au venit parintii Georgeanei si am facut o variatiune in care ciupercile portobello inlocuiesc maslinele. In ciuda faptului ca aceste ciuperci sunt friptura de ceafa de porc a ciupercilor, rezultatul, desi foarte bun, nu a fost la nivelul retzetei cu masline. O chestie de je ne sais quoi.

Ieri seara am facut Roasted vegetables with goat's cheese and basil oil.
Cu: vinete, dovlecei, ardei rosu si galben, ceapa, fennel (fenicul), branza de capra, si dressing de ulei de masline extra-virgin cu busuioc verde, usturoi, aceto balsamico, piper proaspat macinat.


Au urmat Penne amatriciana, niste paste simple, din filozofia 'ia ingrediente bune si nu sta in calea lor'.
In ordinea aparitiei: ceapa, pancetta, ardei iute, rosii cherry, penne, pecorino romano. A se observa lipsa usturoiului, precum si a oricaror plante aromatice. Rezultatul are foarte multa personalitate si e super delicios.


Mai multe poze aici.

To be continued
Dupa cum se vede din titlu, aventurile culinare abia au inceput! Pana la restaurateur si chef mai avem, si timp (vreo 15 ani?) si de invatzat.

Tuesday, January 13, 2009

happy 13!

cautand happy 13 pe google am dat peste acest specimen, mai precis pagina asta.
mmmm... descreierati pe internet...